timbrare

See also: timbraré

Italian

Etymology

From French timbrer (to stamp).

Pronunciation

  • IPA(key): /timˈbra.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: tim‧brà‧re

Verb

timbràre (first-person singular present tìmbro, first-person singular past historic timbrài, past participle timbràto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to stamp
  2. (transitive) to postmark
  3. (arriving) to clock in/clock on; (leaving) to clock out/clock off (to enter or leave a workplace by punching a time card)
    Synonym: timbrare il cartellino

Conjugation

Derived terms

Further reading

  • timbrare in Treccani.it – Vocabolario Treccani on line, Istituto dell'Enciclopedia Italiana
  • timbrare in garzantilinguistica.it – Garzanti Linguistica, De Agostini Scuola Spa

Anagrams

Romanian

Etymology

From timbra +‎ -re.

Noun

timbrare f (plural timbrarări)

  1. putting a stamp on a letter or a document

Declension

Declension of timbrare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative timbrare timbrarea timbrarări timbrarările
genitive-dative timbrarări timbrarării timbrarări timbrarărilor
vocative timbrare, timbrareo timbrarărilor

Spanish

Verb

timbrare

  1. first/third-person singular future subjunctive of timbrar