timporar
Romanian
Adjective
timporar m or n (feminine singular timporară, masculine plural timporari, feminine and neuter plural timporare)
- obsolete form of temporar
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | timporar | timporară | timporari | timporare | |||
| definite | timporarul | timporara | timporarii | timporarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | timporar | timporare | timporari | timporare | |||
| definite | timporarului | timporarei | timporarilor | timporarelor | ||||
References
- timporar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN