timporar

Romanian

Adjective

timporar m or n (feminine singular timporară, masculine plural timporari, feminine and neuter plural timporare)

  1. obsolete form of temporar

Declension

Declension of timporar
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite timporar timporară timporari timporare
definite timporarul timporara timporarii timporarele
genitive-
dative
indefinite timporar timporare timporari timporare
definite timporarului timporarei timporarilor timporarelor

References

  • timporar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN