tioc
Romanian
Noun
tioc n (plural tiocuri)
- obsolete form of toc
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | tioc | tiocul | tiocuri | tiocurile | |
| genitive-dative | tioc | tiocului | tiocuri | tiocurilor | |
| vocative | tiocule | tiocurilor | |||
References
- tioc in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN