titiri

See also: t̪it̪iri

Romanian

Etymology

Unknown.

Verb

a titiri (third-person singular present titirește, past participle titirit) 4th conjugation

  1. to dress up, to spruce

Conjugation

    conjugation of titiri (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a titiri
gerund titirind
past participle titirit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present titiresc titirești titirește titirim titiriți titiresc
imperfect titiream titireai titirea titiream titireați titireau
simple perfect titirii titiriși titiri titirirăm titirirăți titiriră
pluperfect titirisem titiriseși titirise titiriserăm titiriserăți titiriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să titiresc să titirești să titirească să titirim să titiriți să titirească
imperative — tu — — voi —
affirmative titirește titiriți
negative nu titiri nu titiriți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.