tiufi
Old High German
Alternative forms
- tiufe, tiufīn
Etymology
Inherited from Proto-West Germanic *diupī, from Proto-Germanic *diupį̄; equivalent to tiof (“deep”) + -ī.
Noun
tiufī f
Declension
| case | singular | plural |
|---|---|---|
| nominative | tiufī | — |
| accusative | tiufī | — |
| genitive | tiufī | — |
| dative | tiufī | — |