tocmac

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish طوقماق (tokmak).

Noun

tocmac n (plural tocmace)

  1. (obsolete) mallet

Declension

Declension of tocmac
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative tocmac tocmacul tocmace tocmacele
genitive-dative tocmac tocmacului tocmace tocmacelor
vocative tocmacule tocmacelor

References

  • tocmac in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN