tora (“thunder”) + veður (“weather”)
toruveður n (genitive singular toruveðurs, uncountable)
| n13-s | singular | |
|---|---|---|
| indefinite | definite | |
| nominative | toruveður | toruveðrið |
| accusative | toruveður | toruveðrið |
| dative | toruveðri | toruveðrinum |
| genitive | toruveðurs | toruveðursins |