trâmbița

Romanian

Etymology

From trâmbiță +‎ -a.

Verb

a trâmbița (third-person singular present trâmbițează, past participle trâmbițat) 1st conjugation

  1. to trumpet

Conjugation

    conjugation of trâmbița (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a trâmbița
gerund trâmbițând
past participle trâmbițat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present trâmbițez trâmbițezi trâmbițează trâmbițăm trâmbițați trâmbițează
imperfect trâmbițam trâmbițai trâmbița trâmbițam trâmbițați trâmbițau
simple perfect trâmbițai trâmbițași trâmbiță trâmbițarăm trâmbițarăți trâmbițară
pluperfect trâmbițasem trâmbițaseși trâmbițase trâmbițaserăm trâmbițaserăți trâmbițaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să trâmbițez să trâmbițezi să trâmbițeze să trâmbițăm să trâmbițați să trâmbițeze
imperative — tu — — voi —
affirmative trâmbițează trâmbițați
negative nu trâmbița nu trâmbițați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.