trânti

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic трѫтити (trǫtiti), from Proto-Slavic *trǫtiti.

Verb

a trânti (third-person singular present trântește, past participle trântit) 4th conjugation

  1. to slam
  2. to throw down

Conjugation

    conjugation of trânti (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a trânti
gerund trântind
past participle trântit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present trântesc trântești trântește trântim trântiți trântesc
imperfect trânteam trânteai trântea trânteam trânteați trânteau
simple perfect trântii trântiși trânti trântirăm trântirăți trântiră
pluperfect trântisem trântiseși trântise trântiserăm trântiserăți trântiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să trântesc să trântești să trântească să trântim să trântiți să trântească
imperative — tu — — voi —
affirmative trântește trântiți
negative nu trânti nu trântiți

See also

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.