trântori

Romanian

Etymology

From trântor.

Verb

a trântori (third-person singular present trântorește, past participle trântorit) 4th conjugation

  1. to be idle

Conjugation

    conjugation of trântori (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a trântori
gerund trântorind
past participle trântorit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present trântoresc trântorești trântorește trântorim trântoriți trântoresc
imperfect trântoream trântoreai trântorea trântoream trântoreați trântoreau
simple perfect trântorii trântoriși trântori trântorirăm trântorirăți trântoriră
pluperfect trântorisem trântoriseși trântorise trântoriserăm trântoriserăți trântoriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să trântoresc să trântorești să trântorească să trântorim să trântoriți să trântorească
imperative — tu — — voi —
affirmative trântorește trântoriți
negative nu trântori nu trântoriți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.