trăncăni

Romanian

Etymology

From tranc, of onomatopoetic origin.

Verb

a trăncăni (third-person singular present trăncănește, past participle trăncănit) 4th conjugation

  1. to prattle, babble, talk much (especially without purpose or importance)
    Synonym: flecări

Conjugation

    conjugation of trăncăni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a trăncăni
gerund trăncănind
past participle trăncănit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present trăncănesc trăncănești trăncănește trăncănim trăncăniți trăncănesc
imperfect trăncăneam trăncăneai trăncănea trăncăneam trăncăneați trăncăneau
simple perfect trăncănii trăncăniși trăncăni trăncănirăm trăncănirăți trăncăniră
pluperfect trăncănisem trăncăniseși trăncănise trăncăniserăm trăncăniserăți trăncăniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să trăncănesc să trăncănești să trăncănească să trăncănim să trăncăniți să trăncănească
imperative — tu — — voi —
affirmative trăncănește trăncăniți
negative nu trăncăni nu trăncăniți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.