tribulare

Latin

Verb

tribulāre

  1. inflection of tribulō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From tribula +‎ -re.

Noun

tribulare f (plural tribulări)

  1. tribulation

Declension

Declension of tribulare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative tribulare tribularea tribulări tribulările
genitive-dative tribulări tribulării tribulări tribulărilor
vocative tribulare, tribulareo tribulărilor

Spanish

Verb

tribulare

  1. first/third-person singular future subjunctive of tribular