trilit
Romanian
Etymology
Borrowed from French trilithon or English trilithe.
Noun
trilit n (plural trilite)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | trilit | trilitul | trilite | trilitele | |
| genitive-dative | trilit | trilitului | trilite | trilitelor | |
| vocative | trilitule | trilitelor | |||
References
- trilit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN