tripota
French
Verb
tripota
- third-person singular past historic of tripoter
Anagrams
Romanian
Etymology
Borrowed from French tripoter.
Verb
a tripota (third-person singular present tripotează, past participle tripotat) 1st conjugation
Conjugation
conjugation of tripota (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a tripota | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | tripotând | ||||||
| past participle | tripotat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | tripotez | tripotezi | tripotează | tripotăm | tripotați | tripotează | |
| imperfect | tripotam | tripotai | tripota | tripotam | tripotați | tripotau | |
| simple perfect | tripotai | tripotași | tripotă | tripotarăm | tripotarăți | tripotară | |
| pluperfect | tripotasem | tripotaseși | tripotase | tripotaserăm | tripotaserăți | tripotaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să tripotez | să tripotezi | să tripoteze | să tripotăm | să tripotați | să tripoteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | tripotează | tripotați | |||||
| negative | nu tripota | nu tripotați | |||||
References
- tripota in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN