Romanian
Etymology
From trist + -ețe. Probably modelled after French tristesse, Italian tristezza, Latin tristitia.
Noun
tristețe f (plural tristeți)
- sadness (state/emotion)
Declension
Declension of tristețe
|
singular
|
|
plural
|
|
indefinite
|
definite
|
indefinite
|
definite
|
nominative-accusative
|
tristețe
|
tristețea
|
tristeți
|
tristețile
|
genitive-dative
|
tristeți
|
tristeții
|
tristeți
|
tristeților
|
vocative
|
tristețe, tristețeo
|
tristeților
|