tunicat

Latin

Verb

tunicat

  1. third-person singular present active indicative of tunicō

Romanian

Etymology

Borrowed from French tuniqué.

Adjective

tunicat m or n (feminine singular tunicată, masculine plural tunicați, feminine and neuter plural tunicate)

  1. tunicate

Declension

Declension of tunicat
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite tunicat tunicată tunicați tunicate
definite tunicatul tunicata tunicații tunicatele
genitive-
dative
indefinite tunicat tunicate tunicați tunicate
definite tunicatului tunicatei tunicaților tunicatelor