Romanian
Etymology
Borrowed from French tourmaline.
Noun
turmalină f (plural turmaline)
- tourmaline
Declension
Declension of turmalină
|
|
singular
|
|
plural
|
|
|
indefinite
|
definite
|
indefinite
|
definite
|
| nominative-accusative
|
turmalină
|
turmalina
|
turmaline
|
turmalinele
|
| genitive-dative
|
turmaline
|
turmalinei
|
turmaline
|
turmalinelor
|
| vocative
|
turmalină, turmalino
|
turmalinelor
|