turtea
Romanian
Etymology
Noun
turtea f (plural turtele)
- diminutive of turtă
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | turtea | turteaua | turtele | turtelele | |
| genitive-dative | turtele | turtelei | turtele | turtelelor | |
| vocative | turtea | turtelelor | |||
References
- turtea in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN