turtea

Romanian

Etymology

From turtă +‎ -ea.

Noun

turtea f (plural turtele)

  1. diminutive of turtă

Declension

Declension of turtea
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative turtea turteaua turtele turtelele
genitive-dative turtele turtelei turtele turtelelor
vocative turtea turtelelor

References

  • turtea in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN