tutuit
Romanian
Etymology
Past participle of tutui.
Noun
tutuit n (plural tutuituri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | tutuit | tutuitul | tutuituri | tutuiturile | |
| genitive-dative | tutuit | tutuitului | tutuituri | tutuiturilor | |
| vocative | tutuitule | tutuiturilor | |||
Verb
tutuit (past participle of tutui)
- past participle of tutui