ușor
See also: usor
Romanian
Alternative forms
- ușure
- ушор (ușor) — post-1930s Cyrillic spelling
Pronunciation
- IPA(key): /uˈʃor/, [uˈʃo̞r]
Audio: (file) - Rhymes: -or
- Hyphenation: u‧șòr
Etymology 1
From the older form iușor, from a hypothetical (perhaps Proto-Romanian) intermediate *lieu, from Latin levis (“light”), + the diminutive suffix -șor. Compare Aromanian li(c)shor, ljiushor.[1]
Adjective
ușor m or n (feminine singular ușoară, masculine plural ușori, feminine and neuter plural ușoare)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | ușor | ușoară | ușori | ușoare | |||
| definite | ușorul | ușoara | ușorii | ușoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | ușor | ușoare | ușori | ușoare | |||
| definite | ușorului | ușoarei | ușorilor | ușoarelor | ||||
Derived terms
Adverb
ușor
Etymology 2
Inherited from Latin ostiolum, a diminutive of ostium (“door”). Equivalent to ușă + -or.
Noun
ușor m (plural ușori)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ușor | ușorul | ușori | ușorii | |
| genitive-dative | ușor | ușorului | ușori | ușorilor | |
| vocative | ușorule | ușorilor | |||
References
- ^ “ușor”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025