ubertate
Latin
Noun
ūbertāte
- ablative singular of ūbertās
Romanian
Etymology
Borrowed from French uberté or Latin ubertas.
Noun
ubertate f (uncountable)
Declension
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | ubertate | ubertatea |
| genitive-dative | ubertăți | ubertății |
References
- ubertate in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN