ubertate

Latin

Noun

ūbertāte

  1. ablative singular of ūbertās

Romanian

Etymology

Borrowed from French uberté or Latin ubertas.

Noun

ubertate f (uncountable)

  1. uberty

Declension

Declension of ubertate
singular only indefinite definite
nominative-accusative ubertate ubertatea
genitive-dative ubertăți ubertății
vocative

References

  • ubertate in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN