ucenici

Romanian

Etymology

From ucenic.

Verb

a ucenici (third-person singular present ucenicește, past participle ucenicit) 4th conjugation

  1. to work as an apprentice

Conjugation

    conjugation of ucenici (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a ucenici
gerund ucenicind
past participle ucenicit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ucenicesc ucenicești ucenicește ucenicim uceniciți ucenicesc
imperfect uceniceam uceniceai ucenicea uceniceam uceniceați uceniceau
simple perfect ucenicii uceniciși ucenici ucenicirăm ucenicirăți uceniciră
pluperfect ucenicisem uceniciseși ucenicise uceniciserăm uceniciserăți uceniciseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ucenicesc să ucenicești să ucenicească să ucenicim să uceniciți să ucenicească
imperative — tu — — voi —
affirmative ucenicește uceniciți
negative nu ucenici nu uceniciți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.