ulmet
Romanian
Etymology
Noun
ulmet n (plural ulmeturi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ulmet | ulmetul | ulmeturi | ulmeturile | |
| genitive-dative | ulmet | ulmetului | ulmeturi | ulmeturilor | |
| vocative | ulmetule | ulmeturilor | |||