undrabarn
Icelandic
Etymology
From undur (“wonder”) + barn (“child”).
Pronunciation
- IPA(key): /ˈʏntraˌpartn/
Noun
undrabarn n (genitive singular undrabarns, nominative plural undrabörn)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative | ||||
| accusative | ||||
| dative | ||||
| genitive | ||||