undrabarn
Icelandic
Etymology
From undur (“wonder”) + barn (“child”).
Pronunciation
- IPA(key): /ˈʏntraˌpartn/
Noun
undrabarn n (genitive singular undrabarns, nominative plural undrabörn)
Declension
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | |
nominative | ||||
accusative | ||||
dative | ||||
genitive |