untură
Megleno-Romanian
Etymology
Inherited from Latin unctūra.[1][2]
Noun
untură f
Related terms
References
Romanian
Etymology
Inherited from Latin unctūra. Compare Aromanian umturã.
Pronunciation
- IPA(key): /unˈtu.rə/
Noun
untură f (plural unturi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | untură | untura | unturi | unturile | |
| genitive-dative | unturi | unturii | unturi | unturilor | |
| vocative | untură, unturo | unturilor | |||