urdi

See also: urdí and urdî

Galician

Verb

urdi

  1. (reintegrationist norm) inflection of urdir:
    1. first-person singular preterite indicative
    2. second-person plural imperative

Portuguese

Verb

urdi

  1. inflection of urdir:
    1. first-person singular preterite indicative
    2. second-person plural imperative

Romanian

Verb

a urdi (third-person singular present urdește, past participle urdit) 4th conjugation

  1. obsolete form of urzi

Conjugation

    conjugation of urdi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a urdi
gerund urdind
past participle urdit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present urdesc urdești urdește urdim urdiți urdesc
imperfect urdeam urdeai urdea urdeam urdeați urdeau
simple perfect urdii urdiși urdi urdirăm urdirăți urdiră
pluperfect urdisem urdiseși urdise urdiserăm urdiserăți urdiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să urdesc să urdești să urdească să urdim să urdiți să urdească
imperative — tu — — voi —
affirmative urdește urdiți
negative nu urdi nu urdiți

References

  • urdi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.