ursitoare
Romanian
Etymology
From ursi (“to predestine, preordain”) + -toare.
Pronunciation
- IPA(key): /ur.siˈto̯a.re/
Noun
ursitoare f (plural ursitoare)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ursitoare | ursitoarea | ursitoare | ursitoarele | |
| genitive-dative | ursitoare | ursitoarei | ursitoare | ursitoarelor | |
| vocative | ursitoare, ursitoareo | ursitoarelor | |||