vânat
Romanian
Etymology
From the past participle of vâna or from Latin vēnātus.
Pronunciation
- IPA(key): /vɨˈnat/
Noun
vânat n (plural vânaturi)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | vânat | vânatul | vânaturi | vânaturile | |
genitive-dative | vânat | vânatului | vânaturi | vânaturilor | |
vocative | vânatule | vânaturilor |
Verb
vânat (past participle of vâna)
- past participle of vâna
Declension
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | vânat | vânată | vânați | vânate | |||
definite | vânatul | vânata | vânații | vânatele | ||||
genitive- dative |
indefinite | vânat | vânate | vânați | vânate | |||
definite | vânatului | vânatei | vânaților | vânatelor |
Further reading
- “vânat”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025