vânturel
Romanian
Etymology
From vânt.
Noun
vânturel m (plural vânturei)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | vânturel | vânturelul | vânturei | vântureii | |
| genitive-dative | vânturel | vânturelului | vânturei | vântureilor | |
| vocative | vânturelule | vântureilor | |||