vânturel

Romanian

Etymology

From vânt.

Noun

vânturel m (plural vânturei)

  1. kestrel
    Synonym: vindereu

Declension

Declension of vânturel
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative vânturel vânturelul vânturei vântureii
genitive-dative vânturel vânturelului vânturei vântureilor
vocative vânturelule vântureilor