vârfui

Romanian

Etymology

From vârf +‎ -ui.

Verb

a vârfui (third-person singular present vârfuiește, past participle vârfuit) 4th conjugation

  1. to stack

Conjugation

    conjugation of vârfui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a vârfui
gerund vârfuind
past participle vârfuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present vârfuiesc vârfuiești vârfuiește vârfuim vârfuiți vârfuiesc
imperfect vârfuiam vârfuiai vârfuia vârfuiam vârfuiați vârfuiau
simple perfect vârfuii vârfuiși vârfui vârfuirăm vârfuirăți vârfuiră
pluperfect vârfuisem vârfuiseși vârfuise vârfuiserăm vârfuiserăți vârfuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să vârfuiesc să vârfuiești să vârfuiască să vârfuim să vârfuiți să vârfuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative vârfuiește vârfuiți
negative nu vârfui nu vârfuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.