vârtejui

Romanian

Etymology

From vârtej +‎ -ui.

Verb

a vârtejui (third-person singular present vârtejuiește, past participle vârtejuit) 4th conjugation

  1. to whirl

Conjugation

    conjugation of vârtejui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a vârtejui
gerund vârtejuind
past participle vârtejuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present vârtejuiesc vârtejuiești vârtejuiește vârtejuim vârtejuiți vârtejuiesc
imperfect vârtejuiam vârtejuiai vârtejuia vârtejuiam vârtejuiați vârtejuiau
simple perfect vârtejuii vârtejuiși vârtejui vârtejuirăm vârtejuirăți vârtejuiră
pluperfect vârtejuisem vârtejuiseși vârtejuise vârtejuiserăm vârtejuiserăți vârtejuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să vârtejuiesc să vârtejuiești să vârtejuiască să vârtejuim să vârtejuiți să vârtejuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative vârtejuiește vârtejuiți
negative nu vârtejui nu vârtejuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.