vârtute
See also: vãrtute
Romanian
Alternative forms
- vîrtute — old orthography
Etymology
Inherited from Latin virtūs, virtūtem. Compare the neologism virtute.
Noun
vârtute f (plural vârtuți)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | vârtute | vârtutea | vârtuți | vârtuțile | |
genitive-dative | vârtuți | vârtuții | vârtuți | vârtuților | |
vocative | vârtute, vârtuteo | vârtuților |