vecui

Romanian

Etymology

From veac +‎ -ui.

Verb

a vecui (third-person singular present vecuiește, past participle vecuit) 4th conjugation

  1. to inhabit for a long time

Conjugation

    conjugation of vecui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a vecui
gerund vecuind
past participle vecuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present vecuiesc vecuiești vecuiește vecuim vecuiți vecuiesc
imperfect vecuiam vecuiai vecuia vecuiam vecuiați vecuiau
simple perfect vecuii vecuiși vecui vecuirăm vecuirăți vecuiră
pluperfect vecuisem vecuiseși vecuise vecuiserăm vecuiserăți vecuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să vecuiesc să vecuiești să vecuiască să vecuim să vecuiți să vecuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative vecuiește vecuiți
negative nu vecui nu vecuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.