vehicula
Catalan
Verb
vehicula
- inflection of vehicular:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Latin
Noun
vehicula
- nominative/accusative/vocative plural of vehiculum
References
- "vehicula", in Charles du Fresne du Cange’s Glossarium Mediæ et Infimæ Latinitatis (augmented edition with additions by D. P. Carpenterius, Adelungius and others, edited by Léopold Favre, 1883–1887)
Romanian
Etymology
Borrowed from French véhiculer.
Verb
a vehicula (third-person singular present vehiculează, past participle vehiculat) 1st conjugation
- to convey
Conjugation
conjugation of vehicula (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a vehicula | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | vehiculând | ||||||
| past participle | vehiculat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | vehiculez | vehiculezi | vehiculează | vehiculăm | vehiculați | vehiculează | |
| imperfect | vehiculam | vehiculai | vehicula | vehiculam | vehiculați | vehiculau | |
| simple perfect | vehiculai | vehiculași | vehiculă | vehicularăm | vehicularăți | vehiculară | |
| pluperfect | vehiculasem | vehiculaseși | vehiculase | vehiculaserăm | vehiculaserăți | vehiculaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să vehiculez | să vehiculezi | să vehiculeze | să vehiculăm | să vehiculați | să vehiculeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | vehiculează | vehiculați | |||||
| negative | nu vehicula | nu vehiculați | |||||
Spanish
Verb
vehicula
- inflection of vehicular:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative