ventricul
Romanian
Etymology
Borrowed from French ventricule.
Noun
ventricul n (plural ventricule)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ventricul | ventriculul | ventricule | ventriculele | |
| genitive-dative | ventricul | ventriculului | ventricule | ventriculelor | |
| vocative | ventriculule | ventriculelor | |||