vindec
Romanian
Etymology 1
Verb
vindec
- first-person singular present indicative/subjunctive of vindeca
Etymology 2
Back-formation from vindeca.
Noun
vindec n (plural vindecuri)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | vindec | vindecul | vindecuri | vindecurile | |
genitive-dative | vindec | vindecului | vindecuri | vindecurilor | |
vocative | vindecule | vindecurilor |