vindecăciune
Romanian
Etymology
Noun
vindecăciune f (uncountable)
Declension
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | vindecăciune | vindecăciunea |
| genitive-dative | vindecăciuni | vindecăciunii |
| vocative | vindecăciune, vindecăciuneo | |
References
- vindecăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN