vindecăciune

Romanian

Etymology

From vindeca +‎ -ăciune.

Noun

vindecăciune f (uncountable)

  1. (obsolete) recovery, healing

Declension

Declension of vindecăciune
singular only indefinite definite
nominative-accusative vindecăciune vindecăciunea
genitive-dative vindecăciuni vindecăciunii
vocative vindecăciune, vindecăciuneo

References

  • vindecăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN