Romanian
Etymology
Borrowed from French vindicte, from Latin vindicta.
Noun
vindictă f (plural vindicte)
- retribution, condemnation
Declension
Declension of vindictă
|
|
singular
|
|
plural
|
|
|
indefinite
|
definite
|
indefinite
|
definite
|
| nominative-accusative
|
vindictă
|
vindicta
|
vindicte
|
vindictele
|
| genitive-dative
|
vindicte
|
vindictei
|
vindicte
|
vindictelor
|
| vocative
|
vindictă, vindicto
|
vindictelor
|