vindictă

Romanian

Etymology

Borrowed from French vindicte, from Latin vindicta.

Noun

vindictă f (plural vindicte)

  1. retribution, condemnation

Declension

Declension of vindictă
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative vindictă vindicta vindicte vindictele
genitive-dative vindicte vindictei vindicte vindictelor
vocative vindictă, vindicto vindictelor