vivificator
English
Noun
vivificator (plural vivificators)
- That which gives life or animates.
Latin
Verb
vīvificātor
- second/third-person singular future passive imperative of vīvificō
References
- “vivificator”, in Charlton T. Lewis and Charles Short (1879) A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
- vivificator in Gaffiot, Félix (1934) Dictionnaire illustré latin-français, Hachette.
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin vivificator or French vivificateur.
Adjective
vivificator m or n (feminine singular vivificatoare, masculine plural vivificatori, feminine and neuter plural vivificatoare)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | vivificator | vivificatoare | vivificatori | vivificatoare | |||
| definite | vivificatorul | vivificatoarea | vivificatorii | vivificatoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | vivificator | vivificatoare | vivificatori | vivificatoare | |||
| definite | vivificatorului | vivificatoarei | vivificatorilor | vivificatoarelor | ||||
References
- vivificator in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN