voala

Romanian

Etymology

Borrowed from French voiler.

Verb

a voala (third-person singular present voalează, past participle voalat) 1st conjugation

  1. to veil, obscure, dim, fog, muffle

Conjugation

    conjugation of voala (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a voala
gerund voalând
past participle voalat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present voalez voalezi voalează voalăm voalați voalează
imperfect voalam voalai voala voalam voalați voalau
simple perfect voalai voalași voală voalarăm voalarăți voalară
pluperfect voalasem voalaseși voalase voalaserăm voalaserăți voalaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să voalez să voalezi să voaleze să voalăm să voalați să voaleze
imperative — tu — — voi —
affirmative voalează voalați
negative nu voala nu voalați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.