volintir

Romanian

Etymology

Borrowed from Russian волонтёр (volontjór), from French volontaire. Doublet of voluntar (directly from French).

Noun

volintir m (plural volintiri)

  1. (dated) volunteer

Declension

Declension of volintir
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative volintir volintirul volintiri volintirii
genitive-dative volintir volintirului volintiri volintirilor
vocative volintirule volintirilor