Latin
Noun
voluptāte
- ablative singular of voluptās
Romanian
Etymology
Borrowed from French volupté.
Noun
voluptate f (plural voluptăți)
- voluptuousness
Declension
Declension of voluptate
|
|
singular
|
|
plural
|
|
|
indefinite
|
definite
|
indefinite
|
definite
|
| nominative-accusative
|
voluptate
|
voluptatea
|
voluptati
|
voluptatile
|
| genitive-dative
|
voluptati
|
voluptatii
|
voluptati
|
voluptatilor
|
| vocative
|
voluptate, voluptateo
|
voluptatilor
|