vrăfui

Romanian

Etymology

From vraf +‎ -ui.

Verb

a vrăfui (third-person singular present vrăfuiește, past participle vrăfuit) 4th conjugation

  1. to heap

Conjugation

    conjugation of vrăfui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a vrăfui
gerund vrăfuind
past participle vrăfuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present vrăfuiesc vrăfuiești vrăfuiește vrăfuim vrăfuiți vrăfuiesc
imperfect vrăfuiam vrăfuiai vrăfuia vrăfuiam vrăfuiați vrăfuiau
simple perfect vrăfuii vrăfuiși vrăfui vrăfuirăm vrăfuirăți vrăfuiră
pluperfect vrăfuisem vrăfuiseși vrăfuise vrăfuiserăm vrăfuiserăți vrăfuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să vrăfuiesc să vrăfuiești să vrăfuiască să vrăfuim să vrăfuiți să vrăfuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative vrăfuiește vrăfuiți
negative nu vrăfui nu vrăfuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.