vrăjitor

Romanian

Etymology

From vrăji (to bewitch) +‎ -tor.

Pronunciation

  • IPA(key): /vrə.ʒiˈtor/

Noun

vrăjitor m (plural vrăjitori, feminine equivalent vrăjitoare)

  1. wizard (person skilled with magic)

Declension

Declension of vrăjitor
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative vrăjitor vrăjitorul vrăjitori vrăjitorii
genitive-dative vrăjitor vrăjitorului vrăjitori vrăjitorilor
vocative vrăjitorule vrăjitorilor

Further reading