vrednici

Romanian

Etymology

From vrednic.

Verb

a vrednici (third-person singular present vrednicește, past participle vrednicit) 4th conjugation

  1. to prove worthy

Conjugation

    conjugation of vrednici (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a vrednici
gerund vrednicind
past participle vrednicit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present vrednicesc vrednicești vrednicește vrednicim vredniciți vrednicesc
imperfect vredniceam vredniceai vrednicea vredniceam vredniceați vredniceau
simple perfect vrednicii vredniciși vrednici vrednicirăm vrednicirăți vredniciră
pluperfect vrednicisem vredniciseși vrednicise vredniciserăm vredniciserăți vredniciseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să vrednicesc să vrednicești să vrednicească să vrednicim să vredniciți să vrednicească
imperative — tu — — voi —
affirmative vrednicește vredniciți
negative nu vrednici nu vredniciți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.