vuvui

Romanian

Etymology

From vuvă +‎ -ui.

Verb

a vuvui (third-person singular present vuvuie, past participle vuvuit) 4th conjugation

  1. to play a dayereh

Conjugation

    conjugation of vuvui (fourth conjugation, no infix)
infinitive a vuvui
gerund vuvuind
past participle vuvuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present vuvui vuvui vuvuie vuvuim vuvuiți vuvuie
imperfect vuvuiam vuvuiai vuvuia vuvuiam vuvuiați vuvuiau
simple perfect vuvuii vuvuiși vuvui vuvuirăm vuvuirăți vuvuiră
pluperfect vuvuisem vuvuiseși vuvuise vuvuiserăm vuvuiserăți vuvuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să vuvui să vuvui să vuvuie să vuvuim să vuvuiți să vuvuie
imperative — tu — — voi —
affirmative vuvuie vuvuiți
negative nu vuvui nu vuvuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.