wiþstunian
Old English
Etymology
Pronunciation
- IPA(key): /wiθˈstu.ni.ɑn/
Verb
wiþstunian
Conjugation
Conjugation of wiþstunian (weak, class 2)
| infinitive | wiþstunian | wiþstunienne |
|---|---|---|
| indicative mood | present tense | past tense |
| first person singular | wiþstuniġe | wiþstunode |
| second person singular | wiþstunast | wiþstunodest |
| third person singular | wiþstunaþ | wiþstunode |
| plural | wiþstuniaþ | wiþstunodon |
| subjunctive | present tense | past tense |
| singular | wiþstuniġe | wiþstunode |
| plural | wiþstuniġen | wiþstunoden |
| imperative | ||
| singular | wiþstuna | |
| plural | wiþstuniaþ | |
| participle | present | past |
| wiþstuniende | wiþstunod | |