zăgăzui

Romanian

Etymology

From zăgaz +‎ -ui.

Verb

a zăgăzui (third-person singular present zăgăzuiește, past participle zăgăzuit) 4th conjugation

  1. to dam
  2. to stop something

Conjugation

    conjugation of zăgăzui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a zăgăzui
gerund zăgăzuind
past participle zăgăzuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present zăgăzuiesc zăgăzuiești zăgăzuiește zăgăzuim zăgăzuiți zăgăzuiesc
imperfect zăgăzuiam zăgăzuiai zăgăzuia zăgăzuiam zăgăzuiați zăgăzuiau
simple perfect zăgăzuii zăgăzuiși zăgăzui zăgăzuirăm zăgăzuirăți zăgăzuiră
pluperfect zăgăzuisem zăgăzuiseși zăgăzuise zăgăzuiserăm zăgăzuiserăți zăgăzuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să zăgăzuiesc să zăgăzuiești să zăgăzuiască să zăgăzuim să zăgăzuiți să zăgăzuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative zăgăzuiește zăgăzuiți
negative nu zăgăzui nu zăgăzuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.