zăvorî

Romanian

Etymology

From zăvor +‎ -î.

Verb

a zăvorî (third-person singular present zăvorăște, past participle zăvorît) 4th conjugation

  1. to latch, to lock

Conjugation

    conjugation of zăvorî (fourth conjugation, -ăsc- infix)
infinitive a zăvorî
gerund zăvorând
past participle zăvorât
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present zăvorăsc zăvorăști zăvorăște zăvorâm zăvorâți zăvorăsc
imperfect zăvoram zăvorai zăvora zăvoram zăvorați zăvorau
simple perfect zăvorâi zăvorâși zăvorî zăvorârăm zăvorârăți zăvorâră
pluperfect zăvorâsem zăvorâseși zăvorâse zăvorâserăm zăvorâserăți zăvorâseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să zăvorăsc să zăvorăști să zăvorască să zăvorâm să zăvorâți să zăvorască
imperative — tu — — voi —
affirmative zăvorăște zăvorâți
negative nu zăvorî nu zăvorâți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.