îmbelșugat

Romanian

Etymology

From the past participle of îmbelșuga, from belșug.

Pronunciation

  • IPA(key): /ˌɨm.bel.ʃuˈɡat/

Adjective

îmbelșugat m or n (feminine singular îmbelșugată, masculine plural îmbelșugați, feminine and neuter plural îmbelșugate)

  1. plentiful, abundant
  2. rich, fruitful

Declension

Declension of îmbelșugat
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite îmbelșugat îmbelșugată îmbelșugați îmbelșugate
definite îmbelșugatul îmbelșugata îmbelșugații îmbelșugatele
genitive-
dative
indefinite îmbelșugat îmbelșugate îmbelșugați îmbelșugate
definite îmbelșugatului îmbelșugatei îmbelșugaților îmbelșugatelor

See also

Verb

îmbelșugat

  1. past participle of îmbelșuga