îmbelșugat
Romanian
Etymology
From the past participle of îmbelșuga, from belșug.
Pronunciation
- IPA(key): /ˌɨm.bel.ʃuˈɡat/
Adjective
îmbelșugat m or n (feminine singular îmbelșugată, masculine plural îmbelșugați, feminine and neuter plural îmbelșugate)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | îmbelșugat | îmbelșugată | îmbelșugați | îmbelșugate | |||
| definite | îmbelșugatul | îmbelșugata | îmbelșugații | îmbelșugatele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | îmbelșugat | îmbelșugate | îmbelșugați | îmbelșugate | |||
| definite | îmbelșugatului | îmbelșugatei | îmbelșugaților | îmbelșugatelor | ||||
Related terms
See also
Verb
îmbelșugat
- past participle of îmbelșuga